Cartea malefică a misterioasei vrăjitoare Ahriman

Povestea a început demult, într-o ţară în care populaţia credea profund în vrăjitoare, dar pe care oamenii legii le vânau cu ferocitate. Se pare că una dintre ele se numea Ahriman. A fost judecată, condamnată şi arsă. Arsă numai în parte, pentru că cineva - un alt vrăjitor? - privea execuţia ei sălbatică şi rămășițele acesteia, înnegrite de flăcări, cum atârnau grotesc, înspăimântător.

Această persoană a luat trupul femeii martirizate, a cărui față arsă prezenta încă o expresie înspăimântătoare de ură și durere şi l-a dus acasă.

După câţiva ani, pe piaţă a apărut o carte cu aspect sinistru, cu coperţile înnegrite ca de flăcările unui foc de tabără, cumva rău prevestitoare. Când era deschisă, pe primele pagini de pergament cititorii erau avertizaţi: Cartea magică a lui Ahriman.

Era scrisă cu caractere gotice, iar textul era dedicat în întregime ritualurilor de magie neagră. Unii spuneau despre această carte ar fi fost  făcută în întregime din piele umană: pielea vrăjitoarei torturate!

Ahriman este cunoscut în mitologia persană ca Angra Maynu şi-l reprezintă pe zeu întunericului, creatorul Răului, eternul distrugător al Binelui pe Pământ.

De altfel, Ahriam se traduce prin spirit diabolic iar simbolul lui este un şarpe. Acest zeu a cauzat omenirii extrem de multe necazuri, aducându-i întunericul nopţii, îngheţul în timpul iernii şi arşiţa verii, precum şi boli devastatoare.

În secolul al IX-lea, în timpul încoronării lui Carol cel Mare în Aachen, un magistrat al orașului, spun cronicile, ar fi oferit volumul straniu noului împărat. Se spune că această carte malefică, un cadou foarte prețios, a fost expus mai târziu într-o vitrină închisă. Dar într-o dimineață, oamenii au fost surprinşi să o găsească în mod nefiresc pe podea. Geamul vitrinei fusese spart! Cineva a comentat cu ironie:
„Se pare că această carte blestemată a încercat să scape, că a spart vitrina din interior. Oricum, camera este închisă ermetic și absolut nimeni nu putea intra în timpul nopții.”
S-a considerat atunci că ar fi mai prudent să se închidă cartea malefică într-un dulap de fier. Dar câteva zile mai târziu, s-a descoperit că o mână necunoscută forţase această ascunzătoare şi luase numai Cartea lui Ahriman.

Apoi s-a pierdut urma acestei cărţi ani de zile. A apărut din nou, parcă şi mai înnegrită, atunci când, câteva secole mai târziu, casa unui gunoier a luat foc. Oare proprietarii succesivi au suferit sau nu de pe urma deținerii sale? Ştiau manualul ei de utilizare? Sau poate că eru şi ei vrăjitori și moștenitori ai vrăjitoarei ucise cu atâta brutalitate?
În anul de graţie 1566,  cartea se găsea la un negustor de diamante evreu din Amsterdam. Omul, care pălăvrăgea destul de mult, a spus la un moment dat o poveste ciudată: „ Am vrut să-mă curăţ cartea. Coperţile erau pătate cu fum. Dar imediat ce am început să o curăţ puţin cartea a scăpat din mâinile mele și s-a scufundat într-un rezervor de apă care se găsea în fața mea. Această apă, care era  încă proaspătă, a început să facă  bule ... Incredibil!”

 În orice caz, evreul vorbea despre blestemele care s-ar fi găsit în ea pentru că, mai târziu, un criminal a intrat în casa lui, l-a lovit şi aproape că l-a lăsat mort. Când și-a recăpătat cunoștința, și-a dat seama că fusese jefuit ... iar cartea i-a fost pur şi simplu furată.
Timp de două secole, această carte periculoasă a fost dată uitării. Până într-o zi când, în Praga secolului XVIII, doi frați au moștenit cartea stranie. Cearta lor a devenit de notorietate publică în oraş şi au ajuns chiar să se dueleze. Iar unul dintre cei doi frați l-a omorât pe celălalt. Câștigătorul a luat manuscrisul la el acasă, pe celebra stradă a Achimiștilor.

A doua zi, locuitorii de pe această stradă au făcut un lanțul uman pentru a încerca să stingă focul care devasta casa lui. Se temeau că incendiul se va răspândi cu repeziciune în tot cartierul.

În orice caz, Cartea lui Ahriman nu a dispărut definitiv  şi urmele ei s-au descoperit la începutul secolului XX, într-un loc foarte diferit, mai precis în evidențele celebrei companii de asigurări Lloyds.

Un pasager celebru a simțit nevoia de-şi asigura bagajele înainte de o călătorie transatlantică. Un miliardar care avea cu el obiecte de mare valoare, bijuterii. Dar el a asigurat mai ales Cartea lui Ahriman, care ajunsese prin timp până la el.

Miliardarul se numea John J. Astor, iar nava cu care urma să traverseze Atlanticul este nimeni alta decât Titanic, care a fost lovită de un aisberg şi care a dispărut în adâncurile întunecate ale oceanului, cu 1513 de pasageri la bord.

Şi,  odată cu Astor și Cartea lui Ahriman, o carte malefică şi extrem de misterioasă.