Nu este greu
să-ți faci probleme, dacă te simți înfierbântat de focul pasiunii. După o
ceartă de poveste cu soțul meu m-am dus câteva zile la un hotel din centrul
orașului (locuiesc în Brașov), pentru a sta acolo.
Era pentru prima
oară când procedam în acest mod și mă simțeam tristă, singură și confuză la
maxim. Am regretat enorm pornirile mele (m-am dus acasă nervoasă și cu capsa
pusă), însă nici el nu m-a ajutat. Mai mult, a pus continuu paie pe foc și a
început să mă umilească cu cuvinte greu de suportat.
Mă aflam într-o
stare penibilă. Abătută, mă plimbam prin camera de hotel ca și cum mi s-ar fi
înecat toate corăbiile. Simțeam o nevoie acută de iubire, de înțelegere și de
fericire, de pasiune. Soțul meu nu mă mai înțelegea. Am fost pe punctul de a
suna o prostituată, care să-mi aline durerile sufletești când am auzit o bătaie
în ușă. Am deschis ușa și am dat cu ochii de o ființă fabuloasă.
Era o cameristă
care dorea să facă curat. A vrut să plece, însă am insistat să rămână și să-și
facă treaba. Stăteam pe scaun și o priveam pierdută. Și pe măsură ce trecea
timpul și o cercetam involuntar, am fost invadată de un fior și am simțit un
fel de electrocutare prin tot corpul. Ceva mă atrăgea misterios la ea, o
atracție misterioasă, irezistibilă.
Tânăra, foarte
frumoasă, cu gesturi fine, avea toate atuurile pentru a suci mintea oricui.
Chiar și unei femei! Simțeam că nu mai am stare dacă nu o ating. Dar puteam?
Oare nu se va speria dacă încercam ceva? Ezitam, normal. Privirile ei
misterioase mă înnebuneau. Brusc, am văzut-o râzând. Am simțit că va sări pe
genunchii mei... că mă va cuprinde de talie și că mă va săruta. Mintea mea a
luat-o repede razna.
Râsul ei bizar,
rece și convențional mă eclipsa. Nu am realizat că mă întrebase ceva, de aceea
nu i-am răspuns. Dar camerista a insistat.
- Ce vrei să
știi? am întrebat-o. Iartă-mă dar nu am fost atentă.
- De ce sunteți
atât de supărată? Merită?
Merită? Aveam
îndoieli: de ce fac oamenii sacrificii? Tânjeam după o aventură cu ea și eram
aproape convinsă că-mi va ceda. Inima îmi spunea că trebuia să încerc. Dar mai
ales să nu mă simt vinovată...!! M-a cuprins o emoție puternică, vie.
La rândul său,
fata suferea pentru că avusese o mare decepție sentimentală: prietenul său a
părăsit-o. Într-un fel, ne asemănam. Eram supărate, dornice de tandrețe și vă
cam dați seama că a fost destul de puțin până să cădem una în brațele
celeilalte. Dar nu regret, să știți. Pentru mine, cel puțin, a fost ca o
binecuvântare sosită la momentul oportun, da. O așteptasem...
Urez fiecăruia
să găsească ceea ce merită. Dintr-o dată, am simțit imens că renasc și am fost
cuprinsă de un val de speranțe nedefinite. O doream cu toată ființa și din
fericire, sentimentul era reciproc. Am căzut pradă terapiei iubirii acolo, în
camera de hotel.
- Ce frumoasă,
ești! i-am spus.
- Și tu! Nu
înțeleg cum poate un bărbat să-și bată joc de tine? Cum? Sau poate că...
- Nu, lasă-l, să
ne concentrăm pe prezent. Iubește-mă cu inima ușoară...
- Oh, Maria...
- Te doresc
enorm! Dar nu mă privi ca pe o consolare, te rog.
- Nici măcar nu
m-am gândit la asta...
- Mulțumesc.
M-a sărutat
dulce. Nu era nevoie de cuvinte, nu era nevoie nici măcar pentru a intui, fie
chiar și vag, pentru a simți. Este de ajuns să iubești. Îmi era imposibil să mă
gândesc la faptul că eu, acum, mă lăfăiam în brațele altei femei. Nu mi se mai
întâmplase niciodată. Și vă spun deschis, și pe mine m-a surprins această
reacție, pe care nu am putut s-o evit.
Am simțit că-mi
pierd judecata. Tipa mă controla cu autoritate și a dirijat fiecare pas al meu,
ceea ce nu m-a deranjat. M-am lăsat cu plăcere în seama sa. Oare asta îmi
dorisem în ascuns? Aveam atâta nevoie de dragostea unei femei? Sunt o femeie
nesătulă, instabilă emoțional și tare imprevizibilă, complexă.
Nu trebuie să
credeți că această situație este ușor de suportat, însă nici n-am respins-o.
Mi-am înșelat soțul cu o femeie și mă simt foarte bine. Mă domină un sentiment
ciudat, de împlinire, greu de explicat până și de mine. Sunt mulțumită. Pentru
mine, a fost remediul ideal. Renasc din propria cenușă... Îmi iubesc totuși
soțul și mă voi reîntoarce la el, cu orice risc.
Mă rog, aventura
mea cu camerista nu s-a terminat brusc. Ea a început să mă caute cu disperare
și chiar să mă hărțuiască cu telefoanele (dacă nu-i răspundeam). Înnebuneam. Am
trecut de multe ori prin faze absolut penibile, în prezența soțului meu, când
ea îmi cerea să-i răspund sincer la întrebări delicate și eu, pentru că el era
acolo și m-ar fi auzit, m-am limitat doar la răspunsuri de “da” și “nu”. Îmi
venea să plâng, nu alta.
O clipă, am
regretat faptul că am sedus-o pe această femeie posesivă însă imediat aveam în
minte chipul său angelic și formele sale generoase și mă potoleam ca prin
farmec. Simțeam că am neapărat nevoie de această experiență și atunci, uitam de
tot și de toate și făceam imposibilul pentru a mă întâlni cu ea. N-aș fi crezut
că pot să-mi mint soțul...!!
Știam că
destinul era totuși lângă el însă aveam nevoie și de iubita mea, ca o schimbare
esențială de decor. În cele din urmă, am găsit tăria de a mă confesa soțului
meu pentru a afla despre relația mea. Spre surpriza mea, s-a arătat interesat
de această femeie cu cea mai mare lejeritate și seninătate. Chiar îl distra.
Este impulsul
care m-a determinat să merg mai departe și am introdus-o pe amanta mea în sânul
familiei mele, cu curaj (doar aveam mână liberă din partea lui!). Încet, încet,
între noi s-a format o comuniune teribilă, interesantă și misterioasă, din care
au avut toți de profitat. De ce nu?
M-a bucurat
enorm toleranța manifestată de soțul meu. Dar mai târziu, am înțeles că nu era
neapărat vorba despre așa ceva, cât despre impulsurile sale sexuale, de căutări
spre o schimbare a rutinei cuplului nostru (a fost o idee salutată, n-am ce
zice). Faptul că el a acceptat-o pe amanta mea se datora în cea mai mare măsură
dorinței sale de a profita și el, la rândul său, de farmecele acestei frumuseți
ultra provocatoare. Miza mult pentru inteligența mea și pe generozitatea ei.
Și nu s-a
înșelat! Știa el ce știa... Nu puteam să mai dau cu piciorul unei femei pe care
o iubeam imens și care se îndrăgostise și de el, la urma urmei. Am acceptat
resemnată această situație creată tocmai de mine. Era ca și cum l-aș fi aruncat
(involuntar) în brațele ei.
Uneori, turbam
de supărare. Pe mine, nu pe soțul meu. Eu avusesem ideea de a oficializa
legătura mea amoroasă față de soțul meu și el nu a făcut decât să o accepte
fără probleme (deoarece îi convenea, normal). Prin urmare, tristețea mea avea
motive reale și pe care nu puteam să le ignor.
Nu știu cât va
mai dura această poveste foarte complicată. De multe ori, sunt așa de supărată
încât îmi vine să jignesc pe toată lumea și mă gândesc serios la eventualitatea
unui divorț. Mă simt în cușcă și legată de mâni și de picioare. Nu vreau să
renunț la ei, chiar dacă mă simt uneori profund umilită.
Este dur de
trăit între fericire și nesiguranță, este o luptă zi de zi. Nu știu nici măcar
dacă asta se numește fericire. Sper însă ca amanta mea să nu vrea mai mult
într-o zi și să-mi pierd soțul (este posibil și asta, nu?). Credeți-mă, este o
femeie posesivă, pofticioasă și materialistă. Așadar, fericirea mea este
relativă și mă face să stau permanent în gardă. Mi-e teamă de ce s-ar putea
întâmpla cu familia mea.
Netty,
Bucureşti
Am constat cu
surprindere că am avut farmece făcute chiar la iniţiativa soţului meu, care a
dorit să intru în acest cerc amoros ciudat. Acum, cu ajutorul clarvăzătoarei
Ana Maria, am reuşit să mă desprind de el dar mai trebuie să aştept puţin.
Rezultatele sunt îmbucurătoare şi nesperate. Mulţumesc mult. Sunt foarte
optimistă.
Contact: 0720.155717, 021.6686179
Vizitaţi şi pagina mea de pe siteul www.vrajitoarero.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu