vineri, 19 septembrie 2014

Viciul infidelităţii lui Teo ne-a despărţit



Din păcate!
Şi a fost totul atât de frumos. Teo era un bărbat potolit, care nu ieşea cu nimic în evidenţă. Politicos, timid, nu prea îi plăceau anturajele. Mă măgulea prezenţa sa, sensibilitatea aceea discretă, aerul de inocenţă pe care îl afişa.
Mă simţeam foarte atrasă de el şi i-am cedat. Dar euforia mea s-a risipit repede, când am aflat că Laurenţiu  nu era nici pe departe ceea ce dorea sa pară în ochii mei. Juca teatru. Când era în anturajul prietenilor săi, se dezlănţuia şi-i plăcea să-şi trăiască viaţa la maxim. Avea el tipele lui şi pe mine mă ţinea de <bună”, cum zicea, adică eram prietena sa oficială ( cu toate că eu nu acceptasem niciodată chestia asta).
Nu s-a gândit oare că până la urmă tot aveam să aflu? Şi nu i-a păsat ce urma să spun? Adevărul este că nu l-a interesat, în nici un fel. Era conştient probabil că voi trece cu vederea, de dragul său. Te poţi minuna cât de abil este şi ce bun psiholog.
Am însă şi eu prietenele mele, care s-au interesat imediat despre soarta celui care mă curta. Erau curioase, nimic altceva. Nu bănuiau ce vor descoperi. Interesant specimen, Laurenţiu. Nu avea una ci patru-cinci femei pe care le frecventa cu asiduitate, crezând că eu nu voi şti vreodată.
Cu mine, bietul de el, făcea pe interesantul, pe intelectualul şi rezista în faţa ispitelor pe care i le întindeam cu succes. Îşi juca perfect rolul, cu stil. L-am întrebat de nenumărate ori:
- Hai să vorbim despre tine...
- Nu prea am lucruri interesante de povestit, mi-a spus el cu o faţă ce trăda o vie nelinişte.
- Bine, dar eu nu ştiu nimic. Chiar nu trăieşti?
- Nu îmi place să vorbesc despre mine.
L-am îndemnat însă să încerce să-şi descarce sufletul. Pentru mine, conta. El a pufnit în râs, dar tot n-a spus nimic în ceea ce-l privea. Evita cu tărie subiectul său, de parcă era o zonă tabu.
- Mă simt de parcă aş fi vândut la licitaţie, a replicat el.
- Pentru mine, eşti o enigmă, înţelege.
- Bine mă supun. Sunt un amant extraordinar. Uf, ce prostie am spus!
Am rânjit amar. De fapt, bietul de el, ştia că a spus primul adevăr. Nu aflase încă de faptul că eu îi ştiam secretul. Aveam de-a face cu un mincinos abil, frumuşel şi dur. Un drac gol! Aşa îl caracterizau prietenele mele. Iar una dintre ele, Sonya, chiar ştia ce spune. Se culcase deja cu Teo. El o lăsase gravidă şi fugise, într-o criză de indentitate, lăsând-o baltă. Sărmana, i-a jurat răzbunare. Era furioasă la maxim!!
De la ea am aflat exact ceea ce doream. Avea o dispoziţie colosală de a-mi dezvălui  amănuntele cele mai picante despre Laurenţiu şi slăbiciunile sale. Este genul de femeie care îşi spală rufele murdare în public, fără pic de jenă. Vai de ea! S-a jurat în faţa mea că-l va băga în pârnaie etc. A luat-o razna deşi o credeam în stare de multe fapte necugetate, pentru că fusese rănită adânc în orgoliu. Mă şi miram la ce-o putea duce capul...
Într-o seara, am ţinut neapărat să nu mai întindem coarda şi să dăm cărţile pe faţă. Aşa încât l-am invitat pe Laurenţiu la mine, pentru o noapte romantică, aşa i-am promis.
El a venit plin de dispoziţie şi încrezător, habar n-avea ce-i pregătisem şi cât avea să-l coste această vizită. La început, m-am arătat prietenoasă cu el, senzuală şi excitată, dornică de a-i oferi graţiile mele. Iar el a muşcat din momeala mea, ca un novice. 


Din femeia drăguţă, brusc am devenit rea şi am schimbat placa, luându-l la o serie de întrebări şi de acuze teribile de l-au trecut toate năduşelile. Nici de data asta nu  a realizat nimic. Înfierbântat de dorinţă, de apropierea fizică, credea că urmăresc să ştiu mai multe despre el, cum făcusem de câteva zile. Aproape că se obişnuise cu interogatoriile mele.
Mă interesează trecutul celui cu care vreau să trăiesc împreună... Teo însă nu dădea nimic la iveală, îşi juca bine rolul. Seducător şi amabil, fericit, credea că norocul îi surâde. Dar deodată, l-am văzut cum se înnegreşte la faţă şi devine nervos. Demonii din el s-au trezit pe neaşteptate. Era furios şi neliniştit.
Avea şi de ce. În cameră a intrat fosta lui prietenă, Petruţa, cu o falcă în cer şi una în pământ. Nu-i convenea. Prietena mea a făcut o criză de isterie în momentul în care l-a  văzut pe nefericitul Laurenţiu şi i-a strigat:
- Tu...  aici? Ce cauţi, pramatie? Ce?
- Nu trebuia să-mi faci asta, mi-a şoptit el.
- Dar ce-am făcut? l-am întrebat eu cu aerul unei inocente. Ea este prietena mea. Voi doi, vă cunoaşteţi?
El a zâmbit amar, în timp ce fata începuse să-i toarne cu vorbe de ocară, ca la uşa cortului. Mi-a făcut cu ochiul, în semn că îmi mulţumeşte pentru ocazia pe care credea că i-am oferit-o. N-am făcut însă decât să pun lucrurile la făgaşul lor normal şi să descopăr realitatea.
Nu mai era nimic de spus. A explicat prietena mea totul, în zeci de fraze demenţiale şi pe un ton ridicat, încât Laurenţiu şi-a luat tălpăşiţa cât mai repede din casa mea. De atunci, nu l-am mai văzut.

                                                             Alice Denisa, Bruxelles

Dar am dat recent peste un bărbat cerebral şi bun, care mă iubeşte mult. Şi asta graţie ajutorului magic primit de la tămăduitoarea Sultana, căreia ţin să-i mulţumesc din suflet pentru asta. M-a scos din depresie şi tristeţe. Acum, simt că renasc din nou!


Contact: 0722.105105, 0720.155717, 021.6686179
Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul
Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu