M-am gândit să vă scriu și
eu, după ce am reflectat îndelung la acest gest. Găsesc că uneori femeile care
vă scriu sunt triste și se confruntă cu multe probleme. Am remarcat și că
altele, pradă rutinei zilnice, apucă pe latura infidelității prin care văd
singura șansă de a scăpa din capcana căsniciei.
Multă vreme, am visat... Am
visat mult. Un prinț șarmant? Poate. Speram într-un destin fabulos și
fantasmam. Am multe vise și pe multe, nu le-am realizat, normal. Ca mulți
dintre cititorii dvs. și ca majoritatea românilor, cred. Adevărul este că sunt
tristă în acest moment. Am aflat că soțul meu (Marius se numește) m-a înșelat.
Sunt tânără, am 22 de ani și
mă numesc Andreea. Mulți consideră că sunt o femeie frumoasă. Sunt șatenă cu
părul lung, am buzele senzuale și forme de invidiat. Așadar, sunt drăguță dar
ce contează? El tot s-a dus cu altă femeie și m-a trădat. M-a trădat, vă dați
seama? Sunt furioasă și tristă.
Dacă veți ști cu cine m-a
înșelat, cu siguranță veți râde și-mi veți spune, dacă așa se petrece mereu, ca
un ritual. Cu cea mai bună prietenă a mea, Lisa. O puștoaică temperamentală,
finuță și plină de pofte. Nu înțeleg. Chiar nu înțeleg de ce a făcut asta.
Soțul meu este totuși mai mare cu 15 ani decât mine. Ne-am cunoscut la un
concurs de miss. Pe atunci aveam 17 ani iar el se afla în juriu și era unul
dintre sponsorii evenimentului. Un bărbat arătos, mândru de poziția sa și care
ne sorbea din priviri. Pe noi, fetele de acolo care ne fâțâiam nevoie mare pe
sub ochii săi teribil de excitați.
Sincer, pe undeva mă enerva
la culme întreaga situație și eram indiferentă la privirile sale galeșe
aruncate asupra mea, doar doar voi binevoi să-i acord o oarecare atenție. Dar
rolul său, pe care îl consideram ingrat (sau mai mult atitudinea sa) mă făcea
să turbez de furie. Nu mi-aș fi închipuit că în scurt timp, voi ajunge să mă
îndrăgostesc lulea de acest om și că voi ajunge chiar soția sa.
Dar atunci, nutream să-i dau
o lecție. V-am spus, mă deranja zâmbetul său rânjit, emfaza sa, ochii lui vii
și sfredelitori. Mă privea de parcă m-ar fi dezbrăcat. Și nu doar pe mine, ci
pe toate, fără excepție. Era oare un obsedat sexual? Îl detestam, îmi era
profund antipatic, fără însă să-mi fi făcut nimic rău.
După terminarea concursului,
unde am ieșit miss, el m-a abordat și m-a invitat la restaurant. Că de, doar
era sponsorul principal! N-am zis nu. Am acceptat și mi-am dat seama că-mi
formasem un pachet de idei absurde, care nu aveau nimic de-a face cu
realitatea. El era altfel. În particular, acum mi se părea deosebit, jovial și
plin de umor, spiritual, tandru. O puzderie de calități.
Mi-a plăcut mult cum se
comporta cu mine și cu prietena mea Lisa (eram nedespărțite). Dar și cu
ceilalți. Mi-am dat rapid seama de faptul că mă înșelasem și i-am acordat tot
creditul, pentru că mi s-a părut că merita. Și culmea, nu mă interesa diferența
de vârstă dintre noi... Chiar o găseam interesantă. Întotdeauna un bărbat matur
este mai cerebral decât un puști, sigur pe el și-ți conferă siguranță,
protecție. Iar eu, de astea aveam nevoie în acel moment.
La rândul său, prietena mea
Lisa se arăta foarte extaziată de acet bărbat, de perspectiva de a fi, prin
absurd, prietenul uneia dintre noi. Atenția lui specială față de noi ne onora.
Pe mine, mă emoționa. Vă dați seama ce efect a avut asupra unei puștoaice cu
capul în nori. O clipă, am crezut cu tărie că am ajuns în Rai, acolo unde orice
devine posibil. Mă înșelam? Era posibil să calc cu dreptul și să-mi trasez ferm
destinul, dintr-o simplă mișcare?
A doua zi, ne-am întâlnit din
nou cu Marius. Mă iubea, mă dorea și mă lăsa să înțeleg că nu va putea trăi
fără mine. Iar Lisa, era ca și umbra mea, părtașă la fericirea mea neașteptată.
Ce noroc pe capul meu! Mă invidia, vedeam clar, pentru că el mă preferase pe mine. Am încercat însă să o
asigur că nimic nu se va schimba în relația noastră (ceea ce am și făcut). Eram
împreună pretutindeni și vedeam cum relația mea cu acest om evolua.
Nu știam totuși că el se
interesa îndeaproape și de sentimentele pe care le nutrea Lisa față de acesta.
O dorea și nu-i era indiferentă... Nu mi-am imaginat că Marius ne va manipula
cu abilitate pe amândouă și că va profita la maxim de naivitatea noastră. A
distrus cu bună știință o prietenie veche, pe care o consideram de
nezdruncinat. Din vanitate, datorită poftelor sale carnale nemăsurate, firește.
A crezut că totul i se cuvine!
Marius exercita asupra
noastră o presiune constantă. Pe mine, mă umplea de cadouri și mă purta peste
tot, eram ca un obiect de lux intangibil, venerat. Străluceam pentru el. Dar
chestiunea principală (și de care mă temeam cel mai mult) era că mă simțeam ca
într-o capcană. O cușcă aurită și rece. De aceea, de multe ori mă simțeam
stingheră în lumea lui, printre cucoane cu pretenții și fandosite sau printre
oamenii de afaceri snobi și fără suflet.
Preferam, ah ce mult preferam
în acele momente să trăiesc în lumea mea modestă, cu oameni simpli și onești,
neprefăcuți. Acolo, la el, totul mi se părea fals și grotesc. Abureala cu
strălucirea a ținut o perioadă scurtă. Apoi, am realizat cu groază unde am
ajuns și ce era pe cale să fac și m-am temut că nu voi mai putea scăpa.
Într-adevăr, Marius nu era
omul care să rateze ceva. Din moment ce avea un plan, îl ducea cu abnegație și
perseverență până la capăt, cu orice risc. La 18 ani, chiar de majoratul meu,
când el mi-a organizat o petrecere fastuoasă, am avut o discuție în termeni nu
prea amabili în particular. A fost primul meu gest real de revoltă.
- Ce nu-ți place, Andreea?
m-a întrebat el surprins la culme. Ce vrei? Spune...
- ... și-mi vei da, am
continuat eu.
- Da. Te deranjează?
- De multe ori.
- Și ce-ai vrea să fac pentru
ca tu să fii mulțumită?
- Mm... nu știu.
- Gândește-te că multe fete
ar vrea să fie, măcar o zi, în locul tău.
- A, asta vrei tu?! Mă
compari cu altele?
- Nu, departe gândul de
mine... Știi bine cât de mult te iubesc și că nu aș putea să-ți refuz vreodată
ceva.
- Este adevărat și-ți
mulțumesc.
M-a convins. Avea acest dar
fantastic de a mă face să-i cedez. Am renunțat așadar la acel sentiment de
revoltă, de dragul confortului oferit de el. De altfel, m-am gândit și la
faptul că-l iubesc și că nu aveam motive evidente de a-l părăsi. La urma
urmelor, îmi oferea exact ceea ce visam, cu o generozitate suspectă.
Timpul a trecut și într-o
bună zi, m-am pomenit că Marius îmi cerea mâna. Firește, am acceptat, deși m-a
luat prin surprindere. Și Lisa era în extaz (aparent). Dar am sesizat și o
anume tristețe în ochii săi. Oare mă invidia? Cu siguranță, ca orice femeie
care nu se afla în locul meu. Dar eu
eram pe aripile fericirii și nimeni nu-mi putea fura acest drept, de a
fi cu el.
M-a sedus definitiv. De-acum,
puteam în sfârșit să-i fiu soție, ceva la care visasem îndelung, credeți-mă.
N-am reușit să rezist tentației. Nu, n-am vrut... El era al meu și eu simțeam
acut că m-am născut pentru acest om. Amândoi ne completam de minune. Îmi plăcea
enorm să fiu considerată prințesa lui. Eram însă singura?
Nu, din păcate. Dacă aș fi
știut în acel moment caracterul său infect, cu siguranță nu aș fi făcut acest
pas. Eram însă orbită, visam, pluteam, lumea era a mea. M-am dedicat acestei
căsnicii cu toată speranța. În jurul meu, oamenii mă încurajau și-mi declarau
la unison că am făcut alegerea potrivită (inclusiv Lisa, “prietena” mea). Și
i-am crezut...
Acum observ, cu părere de
rău, că mariajul fără infidelitate nu este posibil... Marius m-a manipulat și a
făcut din Lisa amanta lui. Iar ea, a acceptat de la bun început (imediat după
acel concurs), conștientă că prin acest gest îmi provoca cel mai mare rău. Nu a
deranjat-o!
Soțul meu i-a cumpărat o
garsonieră (de care nu am știut niciodată), unde cei doi se întâlneau. Era
cuibușorul lor de nebunii!! Acum înțeleg de ce devenise el din ce în ce mai
ocupat, de ce avea atât de multe delegații și de ce prietena mea mă ocolea
sistematic. Pentru a avea timp de ei, de poftele lor, normal. Mă simt distrusă.
Amândoi au fost parșivi și
ascunși la maxim, oameni cu două fețe față de mine. Înșelăciunea, minciunile,
trădarea, toate astea m-au făcut să-i urăsc. Nu mai am înceredere în oameni. Și
Lisa îmi spunea numai cuvinte mieroase despre căsnicia noastră, tocmai ea, care
i-a distrus fundamentul pas cu pas încă de la început.
Nimc nu poate justifica
trădarea lor în ochii mei. Mi-am schimbat optica cu privire la căsnicie și la
prietenie. Nimic nu contează în afară de interes, sunt de acord. Mă simt foarte
tristă și singură. Recent, am introdus actele de divorț. Nimeni nu-mi va putea
schimba această decizie. De-acum, voi privi lumea altfel. M-am maturizat brusc
și cred că cel mai bine este să-și vadă fiecare de drumul său. Ce rost are să
ne încurcăm reciproc?
El, a ales... Și ea. Pe Lisa,
nu vreau să o mai văd în veci. Pentru mine, este un capitol mort. Mi-a distrus
tot ce aveam mai drag în această viață.
Andreea, New Orleans
Ştiţi cine m-a ajutat în decizia mea? Vrăjitoarea
Margareta, căreia îi mulţumesc pentru sfaturi şi ritualuri. Am fost manipulată
dar am ieşit din asta şi mă declar fericită. Aveţi grijă cu cine vă cuplaţi! Eu
am avut o şansă să scap din coşmarul meu graţie acestei doamne cu har.
Contact prezicătoarea
Margareta :
0740.415385, 0722.132303,
021.4365009
Vizitaţi şi pagina sa de pe
siteul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu