M-a trădat, l-am trădat și eu

Din acest punct de vedere, problema poate să vă pară foarte simplă. Nu este însă așa. Trădarea se uită greu și în multe cazuri, nu se iartă (mai ales când te-ai implicat enorm și ți-ai pus sufletul pe tavă, cum a fost în cazul meu).

Întotdeauna am avut probleme cu bărbații. Cu primul meu soț, am trecut prin trădări fără număr. Era mai mare cu 10 ani decât mine și foarte afemeiat. Nu putea să se abțină și nu avea rost să continui alături de un atare om, greu de înțeles. Un curvar!! Dacă la început l-am iubit, am sfârșit prin a-l detesta...

Am fost fericiți și când eram prieteni, puteam să-i spun cu ușurință tot ce aveam pe suflet. Mă înțelegea, știa să mă asculte ca nimeni altul și mă considera foarte importantă pentru el. Îl surprindeam foarte des melancolic și îngândurat, de parcă avea nevoie de ajutor. M-a orbit și i-am pus sufletul pe tavă (credeam că va fi pentru eternitate).

Să nu faceți ca mine, vă implor. M-am înșelat profund și el a profitat de slăbiciunea mea. Nu mi-a înfrânat pornirile. Am impresia că mi-a distrus toate visele... sistematic. Dar culpabilitatea și mila nu sunt motoarele dragostei.

L-am iubit nemeritat de mult. M-am crezut mai puternică și brusc, m-am prăbușit. Soțul meu m-a dominat, m-a distrus și culmea, râdea. Era ca un sălbatic, dornic de a-și vedea victima în prăpastie. Cel mai jos! Dar cum omenirea nu poate trăi fără arte, fără muzică și fără vise, nici eu nu pot.

A trăit fără orizonturi și fără afecțiune este absurd, de neacceptat. O vreme, am fost “amanta” lui. Puneam în aplicare fel de fel de scenarii, jocuri aparent nevinovate tocmai în dorința noastră acută de a nu ne plictisi, de a ne diversifica stările și de a ne dărui fără limite, în situații diferite. Căutam.

Dar el frecventa cu nerușinare alte femei, prostituate, avea amante, se descurca de minune și eu eram “oficiala”, de neatins. Mă ignora, îi era teamă să mă mai atingă. Nu-l interesa că eram tânără și atrăgătoare. Pentru el, eram soția și mă ținea la distanță. Foarte rar mă scotea în oraș. Cum de se îndura, nu știu. Prietenii lui nu aveau voie să ne viziteze. I-a mințit, spunându-le că tocmai eu nu-i doream, că sunt o femeie nesuferită și rea, fără scrupule.

L-au crezut, cum să nu-l creadă? Era foarte convingător. Noroc că nu am avut copii! Asta mi-ar mai fi trebuit... Căsnicia este o suferință, o mare suferință. Eu cred că oamenii nu ar trebui să facă acest pas, pentru că habar n-au ce rău îi așteaptă (cazurile fericite sunt excepția).

Există oameni care pot trăi fără sex, poate. Eu nu. Deși îl doream, soțul meu mă evita, fugea parcă de mine și se ducea în patul altor femei cu cea mai mare plăcere. Am suferit în singurătate și ani de zile m-am hrănit cu speranțe deșarte. Dar ce rost avea să mă mint pe mine însumi sau să-mi plâng de milă? Trebuia deci să mă transform și să-mi schimb radical viața.

Momentele de impas din viață sunt deprimante! Ce viață! Doamne, nu-l mai suportam pe soțul meu. Merita el vreun sacrificiu? M-am luptat mult cu mine și la un moment dat, m-am întrebat serios dacă sunt făcută pentru o viață de cuplu lungă cu un singur partener. De ce să stau cu el dacă nu mă mai vrea? Ce dacă îl doream eu??!

Bineînțeles că despărțirea noastră nu a fost atât de simplă pe cât mi-am închipuit la început. El a ridicat pretenții, m-a bătut, m-a implorat să-l iert însă eram ferm decisă de a pune capăt acestei căsnicii fără viitor. Cu orice preț! Nu mai eram dispusă la nicio concesie.

Soțul meu era bănuitor, secretos, greu de ghicit. Ezita, calcula, născocea lovituri fatale, promitea multe și nu avea curajul de a-mi vorbi deschis. Invidia și răutatea lui se citeau permanent pe chip. Alimenta zvonuri despre mine, menite de a mă discredita și de a fi în avantajul său.

În cele din urmă, am pus punct acestor porcării intolerabile prin divorț. S-a opus, formal. Și apoi, s-a consolat chiar de a doua zi în brațele amantei sale, care mi-a râs în nas satisfăcută la maxim. Eram prietene din copilărie, dar n-am știut că mă trăda cu soțul meu. Toți știau, numai eu nu (cum se întâmplă).

M-a durut atitudinea sa, a fost o altă palmă nemeritată pe care mi-a dat-o destinul. Dar am reușit să trec și peste acest aspect al vieții mele și am deschis o nouă filă a destinului meu, căutând cu obsesie un rost și fericirea. Cu toții vrem asta, nu?
Aveam nevoie de un bărbat serios, care să mă respecte și înțeleagă, pe care să mă bazez. Nu credeam că există așa ceva. Și cu toate astea, când l-am văzut pe Laurențiu, i-am cedat pentru că expresia frumoasă și limpede a sa m-au determinat să cred, nu știu de ce, că el era altfel. O nouă iluzie? Rămânea de văzut...

De la început, Laurențiu mi-a vorbit cât se poate de convingător și sincer. Se părea că nu are secrete, ceea ce mă uimea. Tandru și sensibil, potolit, părea anormal de perfect. Mă puteam însă înșela? Disponibilitatea sa pentru a mă înțelege mă făcea să-l iubesc enorm.

Am călătorit mult, mă scotea la restaurant, ne plimbam, frecventam spectacolele, ne simțeam excelent împreună. În plus, mama lui (tatăl murise de ani buni) părea să mă simpatizeze și mă vedea deja drept nora sa. M-a mirat atâta căldură dintr-o dată. O meritam? Nu era ceva putred la mijloc?! Oamenii aceștia îmi ascundeau ceva??

Cu ajutorul lor, am reușit să uit momentele nefaste prin care tocmai trecusem. Dar eu sunt o supraviețuitoare, am capacitatea de a mă aduna tocmai în momentele mele critice. Din precauție, nu am vrut să-l idealizez pe acest bărbat. Mă dorea, iată ce conta în principal. Dar am sesizat că era mai pulsional, imprevizibil în unele momente, deci puteam să mă aștept și din partea sa la faze neplăcute (cu care aproape că eram obișnuită).

I-am dat o șansă, cu mii de speranțe în suflet. Ne-am căsătorit (pentru el, era întâia oară) și am crezut că va fi bine. Instinctul meu de femeie îmi spunea asta. Nu-mi place singurătatea, o detest. Îmi imaginam că de-acum, puteam construi cu ușurință și că vom trage amândoi în același sens (de ce nu?). Totul a fost frumos numai un an. Atât.

Cel de-al doilea soț al meu s-a schimbat rapid și în rău. Era diferit. Dialoga erotic la telefon (l-am surprins de multe ori) sau pe chat, cuvinte crude, manifesta o dorință exacerbată față de o femeie (o blondă, amanta și fosta lui prietenă, am aflat mai târziu). M-a șocat, vă spun drept. Am luat antidepresive pentru că am simțit că am dat-o din nou în bară (și nu mă mândresc cu asta).

Simțeam o nevoie acerbă de a mă răzbuna pe el. Și am cunoscut, împinsă de curiozitate, pe un bărbat atractiv, căsătorit (din păcate). Bun, iubăreț și înțelegător, tolerant. Nici relația sa de familie nu mergea strălucit. Soția îl înșela cu șeful lui, știa dar nu putea să facă nimic. Trăia cu o femeie pe care nu o iubea. S-a căsătorit din interes (o mare greșeală!!).

Acest bărbat mi se părea persoana ideală cu care puteam să-mi înșel soțul. Și am făcut-o fără rezerve! M-am răzbunat cu vârf și îndesat. Deși el a aflat, nu-i pasă. Dimpotrivă, și-a accentuat aventurile, sperând că în acest mod absurd mă va pedepsi. Se înșală... Am învățat lecția vieții: mă comport după cum mi se cântă. Nu mă mai sacrific ca o proastă. În viață, totul este o amăgire. Trăiesc fără nicio iluzie, printre bărbați egoiști și răi, înspăimântători, de multe ori.

                                                          Felicia, Malaga, Spania

Recent, am fost în România la doamna vrăjitoare Izabela Sara, pentru a-mi ghici despre viitor şi eventual pentru a mă ajuta. Am constatat cu surprindere că cineva mi-a făcut farmece puternice. Nu am crezut!

Apoi, peste câteva zile, am aflat că amanta soţului meu practică magia neagră. Iată cum lucrurile se leagă!

Doamna Izabela sara m-a scăpat de acea pacoste şi-i mulţumesc imens, încă o dată.

Contact: 0762.395098

Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul www.vrajitoarero.com